Durerea de spate - dependenta de tratament

Durerea de spate este una dintre cele mai frecvente cauze pentru care pacientii solicita ingrijiri medicale. Etiologia difera de la pacient la pacient, dar cel mai frecvent este una mecanica. Durerile de spate cauzeaza rate semnificative de dizabilitate si pot fi o problema care afecteaza calitatea vietii. Cunoasterea semnelor de alerta tipice ale durerii de spate atat la copii, cat si la adulti poate ghida catre o evaluare si un tratament adecvat.

Dorsalgiile sunt dureri de spate care au de obicei origine musculara, nervoasa, articulara sau osoasa. Exista mai multe forme, in functie de regiunea afectata insa o serie de caracteristici sunt comune: pot iradia, sunt cronice cu perioade de acutizare intensa (resimtita ca arsuri sau intepaturi sau uneori cu caracter lancinant).

Durerea de spate este larg raspandita in randul populatiei adulte. Studii au aratat ca pana la 23% dintre adultii din lume sufera de dureri lombare cronice; rata de recurenta anuala este de 24% pana la 80%.

Caracterul durerii poate ajuta la diferentierea durerii de tip neuropat de durerea nociceptiva, in timp ce durata durerii ajuta la stabilirea naturii acute sau cronice a acesteia. De exemplu, durerea cronica ridica posibilitatea unei hernii de disc sau a unui spasm muscular acut. Iradierea durerii obiectiveaza pentru simptomatologie radiculara.
Localizarea durerii poate ajuta la diferentierea intre o fractura de compresie, afectarea articulatiilor sacroiliace (SI) si modificarile degenerative .

Foarte importanti sunt si factorii care pot exacerba sau care amelioreaza durerea , cum ar fi schimbarile de pozitie , precum si eficacitatea diferitelor medicamente care poate ajuta, de asemenea, la ingustarea diagnosticului diferential.

Simptomele asociate, cum ar fi slabiciunea, modificari ale senzatiilor, dificultati de deplasare, modificari ale intestinului sau vezicii urinare, febra, frisoane, pierderea inexplicabila in greutate si durerea care trezeste pacientul din somn sunt toate intrebari utile de exclus pentru o patologie severa.

Schemele terapeutice pentru dorsalgii sunt numeroase si trebuie individualizate de fiecare data pentru a se potrivi perfect semnelor si simptomelor pacientului. Scopurile principale sunt de fapt reducere maxima a intensitatii durerii intr-un timp cat mai scurt, redarea mobilitatii articulatiei si segmentului afectat (pentru ca pacientii sa isi reia activitatile) ajutarea pacientului sa faca fata durerii reziduale (de fond, care va deveni cronica).

In prezent sunt disponibile mai multe tipuri de tratamente, medicul curant putand stabili cel mai bine ce i se potriveste fiecarui pacient. Printre optiunile terapeutice se afla: AINS (de tipul ibuprofenului), acetaminofen, inhibitori de COX-2 (celecoxib) dar si relaxante musculare si analgezice opioide.

Abuzul de opioide este o problema reala si cat se poate de importanta. Fenomenul este in crestere, procentul celor care abuzeaza de astfel de substante (care au fost cumparate pe baza de reteta medicala insa pentru motive nonmedicale) fiind, in unele tari, mai mare decat cel al consumatorilor de droguri ilicite (cocaina).
Problema abuzului de opioide apare in special in cazul persoanelor care nu folosesc substantele in scopuri terapeutice. Specialistii considera ca in cazul pacientilor aflati in tratament cu astfel de substante, riscul de aparitie a dependentei sau abuzului este redus.

O parte semnificativa din pacientii aflati in tratament cronic cu opioide nu dezvolta dependenta fizica sau psihica la aceste substante, insa ajung in timp sa le utilizeze incorect. Astfel, incep sa ia doze din ce in ce mai crescute deoarece simt ca doza initiala prescrisa de catre medic nu-si mai face efectul. O parte din pacientii aflati in tratament cu astfel de substante ajung sa abuzeze de ele datorita efectelor secundare analgeziei precum euforia.

Pacientii trebuie sa inteleaga ca in cazul opioidelor dublarea dozei pentru obtinerea unui raspuns mai intens si a unei analgezii mai puternice nu este deloc recomandat, dimpotriva, poate fi fatala.

Un alt factor de risc important este combinare opioidelor cu alte analgezice sau orice alte substante farmacologice sau alcool.
Pacientii cu dependenta fizica de opioide sunt cei care, daca sunt privati de drog pentru mai mult timp, ajung sa dezvolte simptome ale sindromului de intrerupere (sevraj).

Terapiile nonmedicamentoase includ:
- fizioterapie,
- masaj,
- stimulare nervoasa transcutanata,
- sau chiar tratamentul chirurgical.

Fizioterapia si masajul sunt utile mai ales in ameliorarea de scurta durata a tratamentului. Exercitiile fizice, in special cele care se concentreaza pe muschii paravertebrali realizate de personalul specializat poate induce pacientului o stare de confort si relaxare. Tratamentul chirurgical desi este o optiune terapeutica, ramane rezevat pacientilor cu boli evolutive grave si complicate, cum ar fi: stenoza spinala, scolioza, fracturi compresive, hernii de disc.

Este de asemenea important sa se trateze si celelalte patologii ale pacientului pentru a-i ameliora calitatea vietii.
Majoritatea pacientilor cu dureri cronice au si tulburari depresive si anxioase, iar acestea nu fac decat sa creasca intensitatea cu care este perceputa durerea, astfel este necesara o evaluare in servicul de psihologie.

Astfel, foarte importanta este consultarea unui specialist in terapia durerii. Pacientii sunt sfatuiti sa caute medici specializati in tratamentul acestor afectiuni deoarece acestia sunt cei care pot stabili cu precizie tipul de terapie adecvat, cat si durata acestuia. Informarea pacientilor in legatura cu alternativele terapeutice este importanta si este reprezentata de terapia chirurgicala, complementara, recuperare medicala etc.

Pacientul trebuie sa discute sincer cu doctorul curant in grija caruia se afla pentru a evita aparitia efectelor adverse a diverselor medicamente. Relatia medic pacient este cheia unui tratament de succes pe termen lung.