Ce trebuie sa stim despre hemangiomul infantil?

Hemangiomul infantil este un tip particular de semn din nastere, alaturi de petele cafenii, petele mongoloide, nevii congenitali s.a. Hemangiomul infantil devine vizibil dupa cateva zile sau saptamani de la nastere. In cazul in care hemangiomul e vizibil de la nastere, el se numeste hemangiom congenital, are alta evolutie si necesita alt tratament decat hemangiomul infantil.

Hemangiomul infantil apare mai frecvent decat hemangiomul congenital. Hemangioamele contin vase de sange care au crescut anormal si s-au multiplicat mai mult decat era normal. Apar prin proliferarea exagerata a celulelor care alcatuiesc peretele vaselor sangvine.

Exista doua tipuri principale de hemangiom infantil:

Hemangiomul superficial sau cutanat, care apare la suprafata pielii si are culoare rosie. Deoarece apare reliefat si rosu, se mai numeste si hemangiom de tip capsuna sau semn cu forma de capsuna.

Hemangiomul profund sau subcutanat, care creste sub piele si determina o umflatura cu coloratie albastruie sau violacee.

Cauzele hemangiomului infantil sunt insuficient elucidate. Hemangiomul infantil contine un conglomerat de vase sangvine crescute anormal si in surplus fata de normal, fiind o tumora vasculara benigna (necanceroasa, inofensiva). Statisticile arata ca hemangiomul infantil e cel mai frecvent tip de tumora benigna in copilarie, fiind prezent la 2-5% din toti copiii, mai frecvent la fetite, in nasteri premature sau multiple (gemeni, tripleti) si la nou-nascutii cu masa corporala mica. In total, frecventa cazurilor de hemangiom infantil creste in primele luni de viata.

Pot fi localizate pe piele sau subcutanat la nivelul capului si gatului (60% din cazuri), trunchi (25%) si extremitati (15%), celelalte forme existand in interiorul organismului: in ficat (organul cel mai fecvent afectat), splina, ganglioni limfatici s.a.

In prima faza, numita proliferativa, hemangiomul creste rapid in dimensiuni. In jurul varstei de un an, intra in faza de stagnare, urmand apoi o lenta involutie, hemangiomul infantil disparand in proportie de 50% pana la 3-5 ani si 90% pana la 7-10 ani.

Datorita formei, culorii si prezentei in zone descoperite, hemangiomul infantil poate fi o problema cu consecinte psiho-emotionale negative, atat pentru copil, cat si pentru parinti. Copilul, dupa varsta de trei ani, devine tot mai constient de diferenta dintre el si ceilalti copii si hemangiomul infantil poate fi un factor de stres si trauma pe termen indelungat. Parintii se pot teme de consecintele hemangiomului si de eventuale complicatii si pot sa ezite intre diverse variante de tratament.

In afara aspectului inestetic, hemangiomul infantil este rar insotit de simptome cum ar fi: obstructia cailor respiratorii, apnee in somn, suierul respiratiei (stridor), dificultati ale miscarii globilor oculari, miopie unilaterala, astigmatism, strabism, in functie de localizarea hemangioamelor sau de dimensiunea lor sporita. Ulceratiile apar in 10-15% din cazuri, dar sunt rar asociate cu sangerari importante sau suprainfectii.

Hemangioamele largi pot fi insotite de sindromul PHACE, care include malformatii congenitale: anormalitati ale fosei posterioare a creierului, hemangiom facial extins, malformatii ale arterelor si cardiace (cea mai frecventa fiind coarctatia de aorta) si malformatii oculare.

Sindromul PELVIS cuprinde: hemangioame perineale, malformatii ale organelor genitale externe, malformatii renale, malformatii ale coloanei vertebrale, imperforatia anusului, modificari ale pielii.

Diagnosticul se pune in functie de aspectul clinic si evolutie. Numai in cazul hemangioamelor extinse, numeroase, care pot fi asociate cu anumite malformatii congenitale, se recomanda investigatii imagistice suplimentare (ecografia Doppler si RMN) sau biopsie in cazul hemangioamelor multiple si extinse, cu risc vital.

In general, hemangiomul infantil nu necesit tratament, deoarece nu prezinta complicatii si dispare de la sine lasand o urma mai putin vizibila decat in cazul in care a fost tratat. Familia copilului trebuie sa fie sfatuita sa aiba rabdare si sa astepte rezultatele evaluarilor periodice si sa urmeze recomandarile medicilor privind tipul de tratament necesar si momentul optim al unei eventuale interventii.

Daca apar leziuni ale pielii, ele necesita tratament local.

In cazuri mai grave – sangerari, tulburari ale vederii, alte complicatii asociate – se recomanda tratamentul medicamentos, laserterapia sau excizia chirurgicala.

Laserterapia

Se utilizeaza diferite tipuri de laser, in functie de tipul de hemangiom. Prin fototermoliza selectiva si protectia termica a tegumentului adiacent, hematomul poate fi distrus si indepartat fara a lasa urme si fara a afecta pielea normala de deasupra sau din jurul hemangiomului.

Excizia chirurgicala

Se recomanda doar in cazul hemangioamelor mari, proliferative, care nu raspund la alte tratamente si nu pot fi tratate cu laserul. Excizia tumorii lasa o cicatrice reziduala care poate sa fie atenuata ulterior, prin tratament cu laser sau cu folii sau gel de silicon.

Embolizarea (blocarea arterei care iriga hemangiomul cu catetere), transplantul sau radioterapia se aplica in cazuri extrem de dificile.

Desi hemangiomul infantil este cea mai frecventa tumora benigna a copilului, tratamentul nu e suficient de bine cunoscut si aplicat. Actual, cea mai mare parte a chirurgilor pediatri si a dermatologilor care trateaza hemangioame considera ca propranololul trebuie sa fie prima optiune de tratament si abia ulterior celelalte, in functie de caz. La circa o treime din cazuri raman mici semne vizibile in urma vindecarii sau tratarii hemangioamelor.

Bibliografie:
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/infantile-hemangioma
https://kidshealth.org/en/parents/infantile-hemangioma.html
https://www.medichub.ro/reviste/pediatru-ro/hemangiomul-infantil-posibilitati-de-abordare-terapeutica-id-1769-cmsid-64