Clickmed
programare rapida la medic

Fobiile

Actualizat la data de: 03 Ianuarie 2022
Consultant medical:

Dr. Ovidiu Balaban-Popa
Medic specialist psihiatru

Clinica: Spitalul de Psihiatrie Voila

Introducere

Sus
Fobiile

Sustinerea unei prezentari publice ii poate face pe oameni sa se emotioneze. Il poate face pe un om sa fie emotionat si ingrijorat multe saptamani inainte de eveniment, astfel incat sa se simta rau doar cand isi aminteste de acesta. Alte persoane se tem sa conduca masina printr-un tunel, astfel ca ocolesc cu multi kilometri numai ca sa nu treaca prin acel loc. In aceste cazuri, este posibil ca persoana sa sufere de fobie.

Fobia este o teama persistenta si irationala de un obiect sau o situatie care, in general, este considerata neamenintatoare. Teama este insotita de dorinta de a evita situatia sau obiectul care induce teama si, in unele cazuri, imposibilitatea de a functiona normal in diverse sarcini, cum ar fi serviciul sau situatiile sociale.

Fobia face parte dintre tulburarile de anxietate, care includ tulburarea de panica, tulburarea posttraumatica de stres, tulburarea obsesiv-compulsiva si tulburarea de anxietate generalizata. Mai mult de 12% din populatie prezinta fobie la un moment de-a lungul vietii, fiind astfel una dintre cele mai frecvente tulburari psihice.

Tratamentul fobiei il poate ajuta pe pacient sa reduca fricile si sa se descurce mai bine cu situatiile si obiectele care ii determina anxietatea.

Cuprins articol

  1. Introducere
  2. Semne si simptome
  3. Cauze
  4. Consult de specialitate
  5. Diagnostic
  6. Complicatii
  7. Tratament
  8. Abilitati de a face fata fricilor
  9. Citeste pe aceeasi tema

Semne si simptome

Sus

Cele mai frecvente forme ale fobiei sunt:

- Fobia specifica. Aceasta include teama de spatii inchise (claustrofobia), de animale, in special de paianjeni, serpi sau soareci; teama de inaltimi (acrofobia); de zbor (pterigofobia); de apa (hidrofobia); de furtuni; de stomatolog; de injectii; de tuneluri; de poduri; de a nu fi in stare sa se urce in mijlocul de transport in comun suficient de repede, iar lista poate continua.

- Fobia sociala. Mai mult decat timiditatea, fobia sociala implica o combinatie de constientizare de sine excesiva, teama de a nu fi privit sau umilit in situatii sociale obisnuite si teama de evaluari negative din partea celorlalti.

- Teama de spatii deschise (agorafobia). Multe dintre persoanele care prezinta agorafobie au dezvoltat-o dupa ce au avut una sau mai multe atacuri de panica. Agorafobia este teama de a fi singur in locuri, cum ar fi in magazine mari, in lift sau intr-o camera plina cu oameni, de unde nu se poate iesi usor in cazul aparitiei unui atac de panica.

Aparitia unei fobii poate fi semnalizata de urmatoarele semne si simptome:

- o teama persistenta si irationala de obiecte, activitati sau situatii specifice;

- un raspuns imediat de anxietate incontrolabila cand persoana este expusa la obiectul de care se teme;

- probleme de functionare in sarcini normale din cauza fricii;

- deseori, constientizarea ca teama este exagerat de mare in comparatie cu stimulul;

- cand se intalneste cu situatia ce declanseaza fobia, pacientul prezinta sentimente de panica, cum ar fi transpiratie, puls rapid, comportament de evitare, dificultati de respiratie si anxietate intensa;

- in unele cazuri, anxietatea poate apare cand persoana doar anticipeaza intalnirea cu situatia de temut.

Copiii pot dezvolta simptome ale fobiei specifice de la varsta de 5 ani, in special fobii legate de mediul natural - cum ar fi furtuni sau animale - sau de lezarea corpului. Fobia sociala si fobia situationala, cum ar fi teama de inaltimi sau de spatii inchise, de obicei apar intre 20 si 30 de ani.

Cauze

Sus

Cauzele fobiei sunt in mare parte necunoscute inca. Totusi, se pare ca exista o corelatie stransa intre fobia pacientului si fobia parintilor acestuia. Copiii pot invata fobiile observand reactiile fobice ale unui membru al familiei la un obiect sau o situatie. Un exemplu de fobie invatata este teama de serpi.

Neurotransmitatorii din creier, genetica si experientele traumatice, de asemenea, par sa influenteze dezvoltarea fobiilor.

Consult de specialitate

Sus

Simpla senzatie de teama si nesiguranta fata de anumite obiecte sau situatii poate fi normala si comuna. Daca teama nu impiedica desfasurarea vietii, nu este considerata o tulburare si poate sa nu necesite tratament.

Dar daca teama devine irationala si incontrolabila, astfel incat afecteaza interactiunea sociala sau sarcinile de serviciu, tulburarea poate necesita tratament medical sau psihologic.

Evaluarea initiala trebuie sa fie facuta de un medic, cum ar fi medicul de familie sau un psihiatru, care poate elimina alte cauze ale anxietatii, apoi tratamentul poate fi condus de un profesionist in sanatate mentala cum ar fi psihiatrul sau psihologul.

Diagnostic

Sus

Medicul va obtine o anamneza, va intreba despre simptome, cat de des apar si ce le declanseaza.

Uneori, afectiuni fizice pot aparea in acelasi timp cu tulburarea de anxietate, astfel ca medicul va realiza o examinare fizica completa, pentru a determina daca nu cumva alte conditii medicale in afara fobiei determina simptomele de anxietate.

Fobia poate aparea alaturi de ale tulburari de anxietate si poate fi insotita de depresie, abuz de alcool sau alte substante sau tulburari de alimentatie. Medicul va incerca sa identifice alte tulburari mentale care pot exista inainte de a discuta despre tratament.

Complicatii

Sus

Fobia poate determina aparitia altor probleme:

- izolarea sociala: pacientul cu fobie poate evita situatiile sociale si locurile publice; pot aparea probleme financiare, profesionale sau interpersonale din cauza fobiei sociale si agorafobiei;

- depresia: evitarea mai multor activitati pe care alti oameni le considera placute in viata personala si profesionala poate duce la aparitia depresiei;

- abuzul de substante: unele persoane cu fobii apeleaza la alcool sau alte droguri pentru a face fata stresului; aceasta alegere nesanatoasa si neinteleapta poate duce la abuzul de alcool sau alte droguri.

Tratament

Sus

Medicul poate sugera medicatie sau terapie comportamentala sau ambele pentru tratamentul fobiei. Majoritatea pacientilor nu se fac bine fara ajutor si necesita o forma de tratament. Obiectivul tratamentului fobiei este reducerea anxietatii si fricii si sa-l ajute pe pacient sa faca fata mai bine obiectelor si situatiilor care determina aceste simptome.

Tratament medicamentos

- Beta-blocante. Aceasta medicatie functioneaza prin blocarea efectului stimulator al epinefrinei (adrenalina). Ele blocheaza unele semne periferice ale stimularii adrenergice si anxietatii, incluzand pulsul crescut, tensiunea arteriala crescuta, tremuraturile vocii si ale mainilor. Aceasta medicatie poate fi foarte eficienta pentru persoanele care au trac pe scena, dar care trebuie sa tina o prezentare in fata altor persoane. Totusi, nu toate beta-blocantele sunt eficiente pentru acest scop si sunt disponibile doar cu prescriptie medicala.

- Antidepresivele. Antidepresivele pot, de asemenea, sa reduca anxietatea. Cele mai folosite antidepresive sunt inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS). Aceasta medicatie actioneaza la nivelul serotoninei, un neurotransmitator din creier despre care se crede ca influenteaza dispozitia.

Daca ISRS nu sunt eficiente sau determina efecte secundare intolerabile, medicul poate prescrie inhibitori de monoaminoxidaza (IMAO), care blocheaza monoaminoxidaza din sistemul nervos.

- Sedative. Medicamentele numite benzodiazepine ajuta la relaxarea pacientului prin reducerea anxietatii simtite de acesta.

Sedativele trebuie folosite cu precautie deoarece pot da dependenta. In general este sigura folosirea unor doze mici de sedative din cand in cand sau doar pe perioade scurte de timp. Totusi, sedativele trebuie evitate daca pacientul are un istoric de abuz de alcool sau alte droguri.

Psihoterapia comportamentala

Terapia prin desensibilizare sau expunere se concentreaza pe schimbarea raspunsului la obiectul sau situatia de temut. Gradual, expunerea repetata la cauza fobiei il poate ajuta pe pacient sa-si invinga teama.

Spre exemplu, daca pacientul se teme de zborul cu avionul, terapia poate progresa de la a se gandi la zborul cu avionul, apoi la a vedea poze cu avioane, apoi merge la aeroport, sa stea intr-un avion si in final sa zboare. Spre exemplu, un grup de persoane care sufera de aceeasi fobie pot sta toti in acelasi avion, fara ca acesta sa decoleze.

Terapia cognitiv-comportamentala este cea mai cunoscuta si mai eficienta forma de terapie. Implica invatarea impreuna cu terapeutul a unor noi cai de a vedea si a se descurca cu diferitele situatii sau obiecte temute. Pacientul invata credinte alternative despre obiectele si situatiile temute si despre impactul pe care acestea il au in viata acestuia.

Terapia se concentreaza in mod deosebit pe dezvoltarea unui simt de control asupra gandurilor si sentimentelor.

Alternative de tratament

Fobiile specifice sunt de obicei tratate cu terapie comportamentala. Fobia sociala poate fi tratata cu antidepresive sau betablocante, alaturi de terapie comportamentala. Agorafobia, in special cand este insotita de atacuri de panica, se trateaza de obicei cu ISRS si terapie comportamentala.

Abilitati de a face fata fricilor

Sus

Multe temeri ale copilariei sunt obisnuite, cum ar fi teama de intuneric, monstrii sau de a fi lasat singur. In majoritatea timpului, copilul isi poate depasi aceste temeri. Totusi, daca copilul are o teama persistenta si excesiva fata de un obiect sau o situatie, el sau ea pot avea o fobie.

Desi unele fobii pot fi tinute sub control de catre pacient, ele se pot inrautati daca nu sunt tratate. E bine ca parintele sa vorbeasca cu medicul daca cel mic pare sa aiba o fobie care ii limiteaza abilitatile de a functiona in viata de zi cu zi.

Pentru a ajuta copilul sa se descurce cu teama, parintele ar trebui sa:

- vorbeasca cu copilul despre aceste temeri: problema nu trebuie trivializata, iar copilul nu trebuie ridiculizat pentru ca are aceste temeri; in schimb, copilul trebuie sa simta ca este ascultat si ajutat;

- nu incurajeze fobiile: in schimb, parintele se poate folosi de orice oportunitate care il poate ajuta pe copil sa-si depaseasca temerile.

- aleaga abordari pozitive: parintele il poate ajuta pe copil sa respire adanc si sa repete afirmatii pozitive cum ar fi "pot face asta" cand se confrunta cu frica. Copilul poate beneficia si din notarea fricii pe o scala de la 1 la 10. Recunoscand ca frica e doar de nota 5 pe scala il poate ajuta pe copil sa vada ca sentimentele nu sunt atat de coplesitoare.


Urmareste Sfatul Medicului

Aboneaza-te la Newsletter